EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A EUROPEI DE NORD

Evanghelia după Marcu : Introducere

Noțiunea de ”Evanghelie”

  • În Noul Testament, sintagma  „Evanghelie” e folosită la singular, dar în mentalitatea antică, acest termen e unul ce ține de tehnica militară și e folosit la plural, referindu-se la anunțul făcut de împărat înainte să viziteze un oraș, acea enunțare și înșiruire publică a victoriilor reputate, a titlurilor oficiale câștigate, etc.
  • ne spune: va fi vorba despre o victorie a Cuiva, așa cum a înregistrat-o Marcu, „după adică în versiunea lui (Matei, Marcu, Luca, Ioan).

    • Evanghelia nu e o biografie propriu-zisă, ci un nou gen literar apărut în Biserică și pentru Biserică, însumând documente ce consemnau experiența credinței discipolilor în Iisus Hristos.

 

Autorul Evangheliei. Când a fost scrisă?

 

 Ioan Marcu nu face parte din cei 12 apostoli, are un nume tipic iudaic și un nume tipic roman. În lumea antică nu aveam noțiunea de nume de familie. „Marcu” sau „Marcus” e un nume tipic roman. „Ioan” era derviat din „Iona”, nume întâlnit în Vechiul Testament. Marcu era un evreu născut în Cyrene (Libia de azi), într-o importantă diaspora iudaică (mărfuri, negustori). În societatea timpului, era cunoscut de romani și vorbitorii de greacă sub numele roman, iar de cei din neamul său sub numele iudaic. Aceeași situație o întâlnim și la Sf.Ap. Pavel – Saul, numele iudaic.
Pe Marcu îl cunoaștem în cartea Faptele Apostolilor. Părinții lui se pare că erau creștini, el însuși fiind verișor cu Barnaba, care e colaboratorul lui Pavel. În anii '40 merge cu Barnaba ca misonar în bazinul mediteraneean, apoi, în urma unor serii de întâmplări, mai mult sau mai puțin nefaste, îl insoțește pe Sf. Petru la Roma (vezi Fapte 13:13, Fapte 15: 36-40, 2 Tim 4:11). Se pare că Marcu înregistrează treptat predicile Sf.Petru. Sf.Petru era pescar, probabil fără cunoștințe literare, Marcu provine din mediul urban, are o cultură mai vastă și consemnează în scris predicile Sf.Petru.
  • toata lumea e de acord că este prima din cele patru Evanghelii, în ordine cronologică
  • între anii 64 – 69, înainte ca Templul din Ierusalim să fie distrus.
  • după moartea Sf.Ap. Petru, din anul 64, Marcu vine în Alexandria (Egipt) și este episcop al cetății și tot acolo este martirizat în anul 68.

 

De ce avem patru Evanghelii și cum se explică structura asemănătoare a Evangheliilor Sinoptice (Matei, Marcu, Luca)?

 

Se credea, până acum aprox.10 ani că Matei și Luca au folosit ca sursă de inspirație Evanghelia Sf.Marcu - așa numita „teorie a documentelor” adică evangheliștii s-au inspirat unul de la altul și au avut și surse comune de inspirație. In ultima vreme, datorită studiilor sociologice și psihologice despre memorie, martorii oculari și despre cum se transmite tradiția orală, argumentele în favoarea istoricității Evangheliilor, în sensul că ele sunt redactate de martori oculari, sunt tot mai pertinente (un singur exemplu: geografia Evangheliei după Marcu este redată prin ochii unui pescar, care nu avea neapărat în minte o hartă acurată, ci o hartă mentală, bazată pe experiența sa de lucru).
Studiile referitoare la așa numitele „flashbulb memories” au evidențiat faptul că multitudinea de detalii pe care ni le amintitm în jurul anumitor evenimente este direct proporțională cu impactul emoțional pe care aceste evenimente l-au avut asupra noastră (în cazul Evangheliilor avem de a face cu oameni care L-au întâlnit personal pe Iisus Înviat, a fost un eveniment zguduitor moartea și Învierea Lui, va fi avut un efect extraordinar asupra celor care au asistat la el; de aici și enumerarea a multor nume familiare cititorilor, adică martori oculari direcți sau indirecți).

 

Nepotriviri și contracziceri. Patru variante diferite ale Aceluiași Adevăr

Sesizăm faptul că exista unele nepotriviri și chiar contraziceri în Evanghleii (de ex. câți îngeri erau la mormânt) și noi ca oameni moderni, suntem bântuiți de întrebarea CUM S-A ÎNTÂMPLAT, DE FAPT?

Se pune intrebarea: de ce nu au ales-o cea mai fidelă variantă, sau de ce nu au făcut numai o Evanghelie (exemplul eșuat al „Diatesaronului lui Tațian”, neacceptat de Biserică)? Încercarea de a armoniza Evangheliile se face cu ajutorul unor teorii extrem de complicate și până la urmă invalide.

Dumnezeu a ales să ne ofere istoria lui Iisus din Nazaret, Mesia lui Israel și Fiul lui Dumnezeu, în patru variante, patru relatări diferite: Sf. Ioan Gură de Aur afirmă faptul că nepotrivirea Evangheliilor în anumite detalii sunt tocmai o dovadă puternică în sprijinul autenticității lor (a faptului că autorii nu s-au „înțeles”, sau nu au „complotat” dinainte ce să spună).

Legat de cele 4 perspective ale Evangheliei, în care uneori detaliile sunt diferite, pentru credința creștină cel mai important lucru este este CE anume se spune, iar exemplul clasic este cel al „vinului amestecat cu oțet și fiere”.

Toate detaliile sunt adevărate, dar dacă citim întrebându-ne „ce era până la urma în burete”, PIERDEM din vedere esențialul.

 

Cum funcționează „insiprația Sfintei Scripturi”

  • Perspectiva ortodoxă asupra inspirației este diferită. Dumnzeu i-a ales pe oamnei să fie martori, să povesteasca ce s-a întâmplat și apoi să scrie, în limba timpului lor și în conformitate cu personalitatea, talentul și abilitățile literare ale fiecăruia. 
  • Paradoxurile credinței creștine: Divinitatea lui Iisus nu înseamnă anularea umanității Lui. Biblia poate fi scrisă cu imperfecțiuni și în același timp să fie „Cuvântul” inspirat al „lui Dumnezeu”.

Definiția Adevărului

  • Dacă citesc o poezie și zic e adevărat și apoi citesc un ziar și zic că informațiile redactate acolo sunt adevărate, nu e același lucru. Pentru noi, adevărul faptelor petrecute în Evanghelie ar însemna probabil să putem verifica (eventual cu ajutorul unei „mașini a timpului”) exactitatea cuvintelor, numelor, inscripțiilor, etc
  • Accentuarea unui aspect al mesajului nu îl exclude pe celălalt chiar dacă autorii prezintă lucrurile diferit. Adevărul (cu majusculă), e Iisus Hristos și El este Viu în Biserică.
  • Să preuspunem că Evanghelia după Marcu e scrisă în anul 69, deci timp de 37 de ani (de la Învierea și Înălțarea Domnului), Biserica celebra Liturgia, Euharistia, fără nicio variantă scrisă a Noului Testament (Evanghelie). Dar Îl adorau și Îl cunoșteau pe Hristos Care era, nevăzut, prezent în mijlocul lor. Ordinea este aceasta: Evangelia apare și se recunosc în ea, recunosc Adevărul în ea, recunosc „credinţa care odată pentru totdeauna le-a fost dată sfinţilor” (Iuda 1:3), adică Hristosul pe Care îl știau deja. Biserica nu a învățat despre Hristos din cărți, ci cărțile prezentau un Mesia pe care ei deja îl cunoșteau.

 

Despre manuscrisele biblice, și împărțirea în versete și capitole a Bibliei

Peste 5800 de mauscrise, iar 45% sunt lecționare (deci în altă ordine), 10 % fragmente de papirus. Împărțirea în versete și capitole este un lucru recent (sec. XIV-XVI).

Cel putin din anul 150 avem dovezi ca cele 4 Evanghelii au fost dintotdeauna, Sf. Irineu de Lyon spune că „dintotdeauna” au fost in uz acestea patru.

„Evangheliile” gnostice (a lui Iuda, Maria Magdalena, etc): nu găsim nicodata un manuscris care să conțină atât gnostice cât și ortodoxe.

 

Cele patru fiinte 

  • Cei 4 Evanghelisti (o tradiție veche, menționată începând cu Sf. Irineu de Lyon).
  • Omul e Matei (întruparea, genealogia). Leul e Marcu (Leu din Iuda, sintagma mesianică, leul e simbol regal). Vițelul- Luca (jertfa). Vulturul – Ioan (Evanghelia teologică).

 

 

 

 

***

 

  • Bibliografie selectivă

 

Lawrence R. Farley , The Gospel of Mark: The Suffering Servant (Orthodox Bible Study Companion Series), Conciliar Press, 2008

The Orthodox Study Bible, Thomas Nelson, 2008

www.ancientfaith.com

http://www.stgeorgecharleston.org/audio.html

 

  • A contrbuit la acest articol:

 

 

v. 2017-03-01

 

Apare cu binecuvântarea Părintelui Episcop MACARIE al Europei de Nord

Această pagină de internet se dorește a fi un util element pastoral și misionar, oferind în primul rând preoților slujitori și cateheților din „Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord” un suport, o structură minimală - pe care să o poată dezvolta ulterior în cadrul orelor de studiu al Sfintei Scripturi.
Copyright „Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord” - 2017. Toate drepturile rezervate.